Zboară, puiule, zboară!

Pe cer, pe apă şi pe… pămînt sau, în fine, pe cam tot ce poate sta-n picioare pe pămînt, s-a-ntins văzului madame Publicitatea.

Astfel că… am să-ncep prin a posta nu despre minciună, căci v-aş minţi (de la Liiceanu citire), ci despre… publicitate. Despre publicitatea neconvenţională, mai exact, recte despre cea cuibărită pe tot ce zboară şi chiar se mănîncă, aşadar despre assvertising, dogvertising, eggvertising, headvertising. Mda, reclama face pui, s-a cuibărit pe tot ce e sub soare: de la fructe la cîini, de la podele ale magazinelor la părţi ale corpului uman, de pe pubele în lifturi ş.a.m.d.

La noi, startul l-a dat, în Capitală, OOPS MEDIA, lăsînd în toaletele restaurantelor bucureştene o reclamă ici - una colea, din urmă venind, ţanţoşă, Elevate, firmă de indoor neconvenţional ce şi-a propus să încerce lifturile din zone preponderent rezidenţiale şi… care a şi prins. Semn că oamenilor le place să caşte gura pe pereţi, pe ai lifturilor, mai exact. De fapt, studiile arată că într-un spaţiu închis, redus dimensional, omul e violentat de prea puţini stimuli auditivi sau vizuali, astfel că o imagine bine plasată va rămîne în mintea a cel puţin 80 % din cei care au privit-o. Doar de eşti ocupat cu altceva… citind ziarul spre pildă. Dar ce e o reclamă de lift? Nimic altceva decît un ad elegant înrămat, plătitor de chirie de aproximativ 40 de euro pe lună. Sau, mă rog, atît cer cei de la Elevate. În Occident, însă, se poartă videoscreenurile. E drept, la noi nu sînt, încă, imobile cu atîtea etaje încît să poţi viziona un spot da copo al fine.

Bine se aşează publicitatea şi pe spătare de bancă, ale celor din staţiile de autobuz, în care omul ar citi pînă şi eticheta de pe haina celui care aşteaptă în dreapta sa. În plus, astfel ar putea arunca un ochi pe ele şi şoferii, mai ales cei sătui de privit fustele de pe trecerea de pietoni sau roşul semafoarelor. Mai nou, publicitatea se-ntinde lacomă pe ouă şi pe banane, preferate de campaniile pentru suplimentele nutritive şi pentru vitamine. Şi… oricît de ciudat ar părea, a şters-o pînă şi pe frunţi sau… dosuri. „Dacă nu-ţi poţi folosi capul pentru a obţine o slujbă, foloseşte-ţi fruntea” este sloganul unei companii de media din Marea Britanie care închiriază spaţiu publicitar pe frunţile tinerilor, contra sumei de 7 euro pe oră, citeam în Săptămîna financiară. Cît despre assvertising… de vrei ca produsul tău să se vindă, fă-l vizibil, recte amplasează-l acolo unde lumea se uită şi… ştim cu toţii pe ce cad ochii însoţitorilor noştri. Şi pentru că nu m-am putut abţine să nu parafrazez o bloggeriţă de Braşov, publicitatea se face şi cu fundul. Da, aşteptările vă vor fi satisfăcute - nu aruncaţi priviri spre cea care vă şade în dreapta, ştie şi ea pe ce vă cad ochii. Aşa că-i închide ea pentru voi, asta ca să-nţelegeţi de ce vi s-a servit ciorba fierbinte. Asumaţi-vă, aşadar, aste trimiteri spre acele zone analfabete care nu cunosc legislaţie cînd e vorba de… a-ha, de la Taxi cîntare.

La şezut mă refer, să ne-nţelegem. Ceea ce nu înseamnă, neapărat, că nu mă adresez şi ele-lor. Doar că nu am auzit de reclamă pe şort (segregaţie?): chiar n-ar fi rău s-aibă şi damele ce face în timpul unui meci de fotbal, spre pildă.

Trec, în consecinţă, la assvertising, pe-nţelesul tuturor: la reclama pe slip. Lansată de Night Agency, e cea din urmă născocire în ale publicităţii, care (acum în urmă) profită de cam tot ce e sub soare şi pe ce se poate întinde mai comod şi mai în văz decît pe… şort - de musai bine făcută domniţă.

Startul l-au dat, cum altfel, americanii: Kodak a trecut Oceanul şi, în Ucraina, două june îşi expuneau dessous - urile cu logoul înscripţionat, de parcă ar fi fost, ar spune vreo asociaţie de feministe, două cabaline însemnate.

Totul a venit dinspre… chiar Departamentul de stat al sănătăţii din New York, asociat cu un club sportiv. Şi astfel, fotografiile cu fetele care se plimbau pe stradă în slipurile inscripţionate au apărut, cum era de aşteptat, pe varii canale media - ziare, televiziune, Internet - fără ca asta să şi coste, se-nţelege. Iar, de fetele nu au fost plătite pentru a defila astfel marcate, s-au ales cu publicitate ele însele şi cu… slipul, care va continua să facă reclamă chiar şi după încheierea campaniei - că doar n-or s-arunce bunătate de piesă vestimentară. Ăsta da cîştig!

Şi, desigur, să nu-i uităm pe homeleşi. Cei din Oregon şi din Washington, spre pildă, au fost recompensaţi cu pizza pentru a fi purtat hainele groase, dăruite de Pizza Schmizza, şi de care aveau mare nevoie în plină iarnă. Mai ales c-au primit şi ceva dolari, nu cred să-i fi deranjat c-au servit drept mediu de publicitate. Mda, cam atît... Nu uitaţi că reclama face pui, oricît v-ar sta mintea la reclama de pe slip...

Şi cum la noi nu e de multişor, îi urez să prindă aripi!

Iar... ca de final:

Via